Vama Veche.... intre dezamagire.... si'atat

1 Mai 2009 orele 02:00, Gara Brasov... astept nerabdatoare plecarea in Vama Veche.... simt cum creste inima in mine ca voi respira din nou aerul rece de mare... voi asculta linistea galagioasa a Vamii.... pe cat trecea timpul mai repede, pe atat nerabdarea mea crestea din ce in ce mai mult....
a venit trenul... m'am urcat parca mai nerabdatoare cand l'am auzi anuntat.....
timpul parca nu mai trecea... treceam de nenumaratele gari care ma duceau mai aproape de ultima farama de libertate din tara asta.... ajunsi in Constanta, asteptam nerabdatori masina care ne va duce spre Pirati, Expirat, Stuff si alte locuri de zbenguit toata noaptea.... doar e 1 mai, ce naiba.....
se vede pancarta.... creste inima in mine...... parca simt ca'mi sare din piept doar sa alerge ea desculta pe plaja..... am ajuns la straduta care se indreapta spre plaja..... parca imi dau lacrimile, nu eram in Vama... nu putea fii adevarat..... parca ma luase panica.... masini de lux??? tipi cu geci De puta madre????? pizdulici in tocuri??? wtf?!? l'am intrebat pe sofer daca nu cumva incurcase drumul si am ajuns in Costinesti.....
nu'mi venea sa'mi cred ochilor ce s'a ajuns Vama.... incepusem sa ma resemnez cat de cat, am spus ca mai rau de atat ce poate fii?.... am trecut de Pirati... de Bibi... am ajuns pe plaja..... mi'au dat lacrimile..... trotuar??????? unde e Expirat??? Shrooms?????? Goblin, wtf is that???? unde sunt terasele?? unde e lumea??? UNDE E VAMA VECHE??????
toate astea imi venea sa le strig din toata puterea plamanilor..... seara la fel de dezamagitor... oameni "tru", plimbandu'se pe noua "pista de biciclete" ca pe falezele din Mamaia.... stiam ca se va strica, insa odata cu construirea aleii, simt ca totul e real..... vroiam sa fie un vis, sa cred ca vor ramane doar vorbe.... blestemat trotuar.....
parerile oamenilor sunt impartite.... unii spun ca e bine ca se modernizeaza..... cei care au trait Vama stiu ca e sfarsitul ei.... am auzit pe cineva spunand ca nu vrem sa fie curat sau ca nu vrem sa se civilizeze..... ba da vrem, insa ne era de'ajuns mai multe cosuri de gunoi nu betoane pe jos.... ne multumeam cu mai putine terase, nu era nevoie sa le darame pe toate....
nu mai am cuvinte.... gustul amar persista..... mult prea mult.....

Idei marete.....

iarasi noapte.... iarasi tarziu..... iarasi n'am somn..... prin minte imi trec tot felul de chestii ciudate... ma gandesc la tot felul de chestii marunte, insignifiante (uh, greu cuvant, neuronu' jubileaza caci a scos si el ceva inteligent) dar care totusi ma tin la ora asta treaza....
inca nu m'am lamurit pe chestia daca e bine sau nu ca sunt miserupista.... e ciudat.... inca ma mai gandesc daca e un lucru bun sa nu'mi pese de cei din jur.... nici macar de mine, care intr'un fel eu sunt samburele cosmic al lumii mele (sarcastic vorbind)... nici macar planeta aia emo (dah, am zis'o) care sta in colt si isi plange de mila nu ma mai simt in universul meu asta para'anormal.... e totul blank blank blank in jurul meu..... nici macar zanu' in tutu roz nu ma mai amuza.... apropo de asta, chiar imi imaginam cum ar fii un zan in tutu roz sa apara la min' la geam, ce m'as mai amuza sa'i vad fata cum cade inapoi de la etaju' 6 (devlish, nuh? >:)).....
in fine... trecand peste asta, cum zacea neuronul meu in profunzimea intelectului, adica eu lungita'n pat, uitandu'ma la niste idioti care sapau niste gropi sa descopere nush ce bolovani din care scoteau nush ce minereu din care scoteau nimic, am fost acaparata de aura mirabolanta a unei idei care sincer mai avea putin si'mi spargea capu'.... ce ar fi daca m'as face blonda? ( ha ha, glumeam, ati vrea voi) nuh, sincer ma gandeam sa'mi fac o schimbare de personalitate.... poate e mai bine asa... renunt la vechi obiceiuri, vise, ganduri pentru unele noi... nush care ar fi ele, dar or sa vina ele cu timpu'... cred.... oricum, incercarea moarte n'are.....
om trai si om vedea.... acum mi'e somn... mai am juma' de tigara si ma pun sa'mi odihnesc neuronu' ca deja abereaza (oricum asta face tot timpul, cred ca e de la cafea)

si cum ziceam... ne citim la urmatorea postare..... 'nite

Inapoi din departari...

Dupa perioada lunga de absenta din lumina blogului, dupa unele rugaminti si cerinte m'am hotarat sa mai postez si eu ceva... daca tot am blog.... Lipsa de inspiratie si rabdare in a'mi storci creierii pentru a iesi ceva cat de cat "citibil" m'a facut sa renunt la a scrie pentru o perioada destul de lunga, zic eu.... Oricum nimic interesant si nou nu m'a facut sa imi tresara nuronu' sa scoata si el o perla inteligenta....
Ultima perioada a vietii mele a fost la fel de monotona si la fel ca intotdeauna..... Ahh, scuze, sunt studenta, acum trecuta si de prima stressiune.... neinteresant.....
ufff... la ora asta imi e si lene sa mai scriu cu majuscule... deci renunt, imi aplec fruntea obosita in fata lenii si cedez...
sou, sa revenim la partea cu studentia... same shit, every day.... adica nimic nou dinspre orizonturile pline de speranta (cel putin asa le'am vazut eu intr'o perioada de pre'studentie) ale unui nou oras, noi oameni, noi cladiri.... alte sperante, alte vise, alte intamplari....... nimic.... cred ca e ceva defect cu mine.... adica stiu ca e ceva defect cu mine, dar totusi, credeam ca ma pot schimba... insa se pare ca nu... tot aia plictisita de viata, de oameni, de locuri raman....
a fost insa o perioada in care totusi o raza de speranta ca poate fi totul altfel mi s'a parut ca s'a intrezarit undeva intre plictiseala si aiureala.... insa a fost doar un scaparici aruncat de un om care asa cum a aparut asa a si plecat... no remorse, honestly.....
stressiunea a trecut asa cum a venit.... aiurea.... nu m'a impresionat.... dar nici eu pe ea :))... don't give a fuck.... app, mi se pare ca am devenit o miserupista convinsa.... nu'mi mai pasa de nimic... da chiar nimic.... c'est la vie..... nu'mi pasa daca iau examenu' sau daca il pic.... nu'mi mai pasa daca imi zice nush cine ca's blonda, bruneta, slaba... ca ma imbrac aiurea sau ca's prea indragostita de Apocalyptica.... nu'mi mai pasa.... si'mi place... trebuia sa descopar chestia asta mai demult.... e chiar misto.... nu'ntelegeam de ce e lumea miserupista asa fericita... si'acum inteleg de ce.... e chiar misto (stiu, m'am repetat, da chiar e)......
nu'mi mai pasa ca am colegi/prieteni fatarnici, ca nu'mi iese bine desenu' ala cu castele, ca ma streseaza sormea sau cumnatameo, ca suntem in criza economica, ca tiganii ne fac de tot rahatu' prin Italia sau ca astia ne asculta telefoanele (va salut, intrebare: voi va faceti laba cand ii ascultati pe unii care fac phone'sex?), nu'mi mai pasa ca mananc zilnic to felu' de aditivi sau alte rahaturi, ca berea nu mai e bere (desi e stresant), ca se scumpesc tigarile, ca n'am loc de munca, ca'i frig afara, ca ma plictisesc eu pe mine insami.....
nu'mi mai pasa.... si sunt libera si ma simt bine....

ne citim la urmatoru' blog.....

Bad... life? :-??

Stand si crapandu'mi ochii in monitor realizez ca nush ce sa mai aberez p'aici... ideile mele geniale s'au evaporat demult, gandurile marete, parerile, chestiile care ma faceau sa ticai parca nu mai exista.... Ingerii aia cu aripi albe parca m'au lasat de tot prada demonilor care imi macina sufletul si mintea incetul cu incetul.... poate doar am o perioada mai aiurea, poate i just don't care anymore, poate.....
I'm not depressed... doar ca viermele ala mic si negru al indiferentei mi'a ajuns deja in maduva... nu'l mai pot scoate de acolo... melodiile de la Coldplay care pana acum ma faceau sa fiu shaini, fani, drimi and all that sht nu mai au nici un efect, le'ascult... degeaba.... posibil sa fi ascultat prea mult Placebo si The Cure in ultimu' timp.... poate ca m'am ingropat prea mult in pat si'n televizor uitandu'ma la filme gen CSI, Criminal Minds sau mai stiu yo de care, fiind absorbita de ele ca un copil mic care vede pentru prima data desene animate....
Am cautat in sacu' in care imi tineam gandurile, parerile si chestiile care ma faceau cat de cat "umana"... cred ca un soarece l'a ros, mi'a ramas doar sarcasmul si indiferenta... nici acum nu functioneaza terapia prin muzica... am dat un search pe Google, poate vinde careva un gram de gand bun... n'am gasit nimic potrivit.... erau unele ganduri ale unor copii care inca vad viata in roz, "shaini"....
Posibil sa fie de vina doar vremea urata de afara, frigul si ploaia.....

Perfect...

Si cum ma asteptam a trecut faza de "mega happy", all good, all great... fuck.... still depresive, still fucked up... wtv.... Nush... Toata lumea cere de la toata lumea sa fie perfect... Nu'nteleg ideea de PERFECT.... cine e perfect? nimeni... toti suntem sau nu in ideea noastra perfecti... toti suntem flowless... nimeni nu greseste, nimeni nu face ceva ce nu ar trebui...
God, I hate this.... pana mea... need someone sa'mi explice si mie ce'i aia perfect... de ce'mi cere cineva sa fiu perfecta cand stie ca eu mai mult de atat nu pot fi? damn.... this blog sux...

Ciudatenii....

Cred ca se intampla ceva ciudat cu mine... chiar nu stiu ce... am devenit atat de indiferenta la ceea ce se intampla in jurul meu incat ma sperii si pe mine...
Nu'mi mai pasa cine ce face, cum, de ce, sa caut explicatii la ceea ce se intampla si sa'ncerc sa'mi dau seama de ce pamantul se'nvarte in jurul soarelui si nu invers....
Am devenit asa cum, intr'un fel, imi doream de mult, am inceput sa realizez ca universul se'nvarte in jurul nostru si nu noi in jurul lui... Am inceput sa ma vad pe mine ca om, nu ca obiect folosit de altii...
Am inceput sa realizez cine sunt si ce pot face... si pot face multe... nu vreau sa ma mai las calcata in picioare de altii... Bah cat imi place de mine cat sunt de happy si bine dispusa majoritatea timpului... Am inceput sa iubesc cine sunt, ceea ce am in jurul meu, pe cine am in jurul meu si faptul ca pot "rade" de altii ce mizerabili sunt si se simt, stiind ca si eu am trecut prin asta, unii dintre ei chiar m'au facut sa ma simt asa, iar acum "what goes around, comes around"...
N'am scris blogul pentru a ma lauda dar pentru mine chiar e un "woooooow" imens sa ma simt bine in pielea mea.... Ar trebui sa'ncerc chestia cu "pozitivismul" mai mult caci uneori chiar functioneaza.... You should try it too....

Listen to Whitesnake - Here I go again

Viitorul... care viitor?

Acum ca s'a dus si ultima zi care imi va decide viitorul... sau nu... stau si ma gandesc, totusi, care e viitorul meu?
OOk, usual stuff... faculta, job, boyfriend si.... si'atat.... nush, uneori parca as vrea o altfel de viata... nush cum... da altfel... mi'ar placea uneori ca noi sa nu depindem de lucrurile astea, sa... nush, sa fie tot diferit... sunt de acord sa fac faculta, sa am job si boyfriend... da sa fie si altceva, nu doar aceeasi monotonie care umple tara si zilele noastre....
oricum sper ca pe unde ma plimb yo la faculta sa fie diferit, macar putina vreme, ca m'am monotizat, melancolizat, plictisit si toate cele....
ahh, da... si vreau la mare :-<

iubirea de azi... ura de maine...

ma trezesc din visul caldurii prin cuvintele reci care mi le'ai spus... ma simt goala atat pe dinauntru cat si pe dinafara, aruncata in goliciunea lumii care ma inconjoara... singura si trista.... imi simt trupul plin de vanataile sufletului, sunt multe si dor... lacrimile din ochi imi incalzesc obrazul rece si amortit insa eu nu mai simt nici macar asta.... am devenit pustie intr'o lume de pustinici.... imi aprind o tigara care poate imi va mai incalzi trupul, degeaba... simt cum totul se prabuseste in jurul meu si mana care odata ma ridica din abisul durerii nu mai este aproape... imi simt trupul amortit iar vocea nu'si mai poate striga ajutorul.... ochii mi'au incetat sa mai planga, vocea sa mai strige si trupul sa mai doara... simt cum nepasarea se apropie din ce in ce mai mult si imi incolteste sufletul gol... am pierdut si ultima farama de speranta... nici macar durerea inimii sfaramate in mii de bucati nu o mai simt... nu mai simt nimic si nu mai vreau sa simt... mi'e de'ajuns golul din suflet si haul care ma asteapta... simt cum moartea cruda imi da tarcoale... ma atinge... ne imbratisam intr'un etern efemer si ii simt sarutarea rece... e bine asa... am uitat... sau nu

gandire la pachet

eu incep din ce in ce mai mult sa cred ca nu fac parte din lumea asta... nush daca pot spune ca o "ousider'ita", da ceva de genu'... pana me, ori is eu prea prea proasta si toti din jurul meu prea destepti ori invers... chiar nu mai inteleg nimic... toata lumea stie cine's eu, ce vreau de la viata, ce trebuie sa fac pentru a'mi fi mai bine, si toate shit'urile astea pe care m'am saturat sa le inghit...
fratilor, am 19 ani, nu credeti ca stiu si eu destul de bine ce vreau de la viata?? asa, dupa mintea voastra... nu zic ca nu e bine sa dai si sa primesti sfaturi din cand in cand, dar cand deja incep sa'ti controleze viata ar fi mai bine sa te opresti si sa te gandesti daca e bine...
totusi, am si eu mai mult de un neuron blond in hibernare [cred:))] si pot gandi si eu ce vreau de la viata mea si daca fac ceva in privinta asta...
nu'nteleg ideea de a se baga lumea in viata altora... bai, fiecare are viata lui, sa si'o traiasca singur... sa mi'o lase pe a mea in pace, stiu sa mi'o traiesc singura...
offaa.... la ora asta am "nervi'nervosi"... in fine... ar trebui sa ma obisnuiesc cu ideea... dar mnoh, asta e, yo's mai capoasa si nu pot intelege anumite lucruri...

P.S. listen to Oasis - Where did all go wrong?.. super piesa, super mesaj

ar trebui sa ne puna pe ganduri...

noi suntem tinerii zilelor de astazi... ar trebui sa'ncercam sa facem o diferenta... sa luptam impotriva sistemului...


sa nu credeti ca sunt pro'politica sau chestii d'astea... insa chiar ar trebui sa'ncercam sa facem ceva... spot'ul l'am pus mai mult fiindca e super ok... arata fata adevarata a ceea ce'nseamna sa traim in Romania....

P.S. nu'ncercati sa spuneti ca nu se poate daca nu ati incercat sa faceti ceva... sunt prea multe vorbe si prea putine fapte...

P.P.S. spotu' e interzis de CNA... [oare de ce :|...]

dorinte

'neatza... desi nu stiu cat e ceasul... abea m'am trezit.. cum a venit si primavara mi'a venit si mie inspiratia pt un nou blog (adevaru' e ca n'am prea avut cand sa scriu, dar asta e alta poveste)...
de curand am trecut printr'o intamplare pe cat de ciudata pe atat de amuzanta... era una dintre primele zile calduroase ale sfarsitului de aprilie... ma plimbam linistita prin oras si mi'a venit ideea sa merg sa stau putin in parc... sa stau pe o banca si sa vad lumea din jurul meu... cum stateam asa linistita, vine o batranica la mine si fara sa mai spuna altceva m'a intrebat daca sunt fericita... am ramas putin uimita, dar i'am raspuns ca da.. s'a uitat mirata la mine si mi'a spus ca am ochii tristi, nu poti fi asa de fericita pe cat par, dar mi'a spus ca intr'o zi se va sterge toata tristetea din ochii mei... si cum a venit, asa a si plecat... la inceput am ramas uimita, insa mai apoi m'am amuzat, spunandu'mi ca e o alta babuta care vorbeste aiurea.... insa, intr'un fel, mi'a dat de gandit... m'a facut sa ma gandesc care lucruri imi fac mie ochii tristi si de ce... daca merita sau nu... inca nu am gasit raspuns....
uneori stau si ma gandesc... poate ca ar trebui sa'ncerc sa nu mai gandesc viata... sa o traiesc asa cum e, sa iau lucrurile ca atare, sa'ncerc sa vad rozul din fiecare bloc de caramida, seninul din ochii fiecarui om pe langa care trec, verdele crud de primavara din copacii imbatraniti de pe aleile parcurilor... dar mi'e imposibil... mi'e greu sa trec peste intunecimea cruda a orasului care sufoca fiecare centimetru al sufletului fiecarui om... mintea este innabusita de "cotidianismul" care ne ucide fiinta putin cate putin... fiecare, si nu numai eu, ar trebui sa'ncerce sa'si elibereze sufletul si mintea macar o singura data pe zi, sau pe saptamana, sa'ncercam sa nu ne mai lasam cuprinsi in vartejurile fara de scapare a grijilor si sperantelor innabusite...
ar trebui sa'ncercam sa iubim marea, muntele, cerul, copacii, florile, vantul care adie si ne mangaie fata, ploaia care cade si ne spala trupurile biciuite de chinurile zilnice ale supravietuirii, sa iubim soarele care ne lumineaza chipul... sa'ncercam sa iubim... tot ceea ce este pur, curat, sa'ncercam sa ne eliberam de ura la care ne obliga schimonosirea vietii de catre ermetizarea oraselor in care traim.... sa'ncercam sa iubim...
asa cum spune o melodie draga mie:" Fratilor va spun cinstit orasul ne'a nenorocit... hai sa ne mutam la mare o tara de orase goale!"

P.S. ne citim la urmatorul blog....

muzica noastra de zi cu zi

asa pentru primu' blog, inafara de cel de "prezentare", incep si eu cu mult discutatu', dezbatutu', comentatu' etc subiect: muzica... ce pot spune despre ea? muzica e prezenta in viata noastra de cand lumea... a fost si este un mod de exprimare, de relaxare, de nevrozare :)) sau de combatere a plictiselii... sau foloseste in oricare alt mod in care noi dorim.... exista sute de genuri de muzica, unele mai mult sau mai putin ascultate sau cunoscute... eu o sa ma rezum doar la cateva dintre ele, sa'mi bag si eu nasu' si punctu' de vedere :D... sooo, sa'ncep.... si ca sa ma repet ca un robot stricat, incep cu vesnic criticatele mamele... pardon, manele.... bha, parerea mea, manele suck (scuze) biiiig time.... nush mha cum pot asculta asemenea chestii, caci muzica nu se poate numi.... cat de "cul" se cred ei ca vorbesc despre bani, femei, case, masini, aur si alte chestii "suuper interesante", sau ca merg iarna la minus doua'jde grade cu geamu' deschis la masina si urla Gutza de ti se opreste creieru' in loc.... si hainele alea de la "Dolce & Cabbana" sau alte firme facute pe vapor, cu papuci cu varfu' pana'n China, parfumuri de la 40 si lanturi de caine atarnand la gat, cik din aur :)))... ehh, asta e, ei "este" cul :-j.... asa, am terminat cu mamelele... pardon, manelele (damn), desi subiectu' ar fi muuuult mai lung de aberat pe tema, da n'am chef acu' sa'mi bat prea tare capu' ca nu se merita.... sooo, sa trecem mai departe... despre asta chiar imi place sa vb, noul "trend" din randu' wannabe'urilor de 15 pan' la 17 ani, asta fiind "za emo" :)).... bha, mai de ras decat atat nush daca poate fii un om, adik poate, citeste mai sus, dar mnoh... cum poti mha sa te crezi "cul" cu paru' in ochi de nici macar varfu' nasului nu ti'l vezi, facut roz sau alte culori turbate, mii de insigne si haine dungate ca in puscarie.... bai fratilor, voi va vreti "sad" da dupa neuronu' meu rozu' si culorile alea tampite care le purtati se vor a fi happy.. wtf?? o.O.... in fine, niciodata nu am inteles "trendu'" asta... oi fii eu young da pana mea :-??.... imi vine sa mor cand merg pe strada si vad grupuri de 3'4 emoisti care's imbracati in dungi, freze lipite de cap si tot felu' de accesorii "cul"... si cum nu ar fii de ajuns ca's 1000 de fete imbracate la fel acu' or trecut si baietii pe trend de nu'i mai recunosti pe strada care'i fata si care'i baiat.... damn, that's just... iiiiiiuuuu..... in fine, trecem peste.... neeext :)).... de ceva timp or aparut un nou specimen de "emo", in fine ei isi spun "trance'ari" (sau cum le'o zice), da dupa parerea mea, is the same shht.... numa ca astia au freze de struti si's majoritatea baieti, adik copii de 15'16 ani, de zici ca ar face parte dintr'un gay club or smth.... astia, sincer, mi se par mai aiurea ca emoii... muuult mai wannabe'uri... in fine, parerea neuronului meu.... mnoh, cam asta ar fii, momentan, parerea lu' je despre jenurile "cul" de "muzica".... mai sunt si altele da iara n'am chef sa scriu... lenea'i cucoana mare =)))... si vesnicu' ne cititm la urmatoru' blog :D ahhh...

prima impresie

mnoh ca m'am facut si eu blog'eritza :-j.... de ce? sincer nici eu nush.... adik mnoh, mi'am batut destul la cap prietenii cu tampeniile pe care le debitez, am zis sa mai tampesc si pe altii... nush daca sunt chiar tampenii, sunt parerile mele proprii si personale, da la ce minte normala am :-j... acu' sa nu va speriati sa ziceti "ui si la nebuna aia" :))... adik, adevaru' e ca nu sunt prea normala, prietenii stiu de ce (reclama mascata :))), dar asta e... cum se spune "eu nu sufar de nebunie, ma bucur de ea in fiecare minut".... o sa'ncerc sa nu va plictisesc prea mult... desi cred ca deja v'am plictisit :)))... but asta e... o sa'mi urez singura aberatii placute :))) multumesc, multumesc, ce amabila sunt =)).... cam scurt blogu' de inceput, da abea am mancat si cred ca si neuronu' meu ii satul si n'are chef sa gandeasca.... mnoh oameni... ne citim la urmatorul blog :D